>Intr-o seara, saptamana trecuta, eu si sotia mea eram in pat. Dupa ceva timp eu am inceput sa ma incalzesc…. cand ea a zis:
>- Nu pot acuma, nu sunt dispusa … as fi vrut numai sa ma tii in brate.
>Am intrebat:
>- CUM ?!?! Ce ai acum ?
>Iar ea a zis cuvinte de care fiecarui barbat de pe planeta ii este teama sa le auda:
>- Tu, pur si simplu nu intelegi nevoile mele emotionale pe care le am ca femeie, ca sa pot sa-ti indeplinesc nevoile tale fizice… ca barbat!
>La privirea mea nelamurita, ea a raspuns:
>- Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt, ci nu numai din cauza celor ce fac cu tine in pat?
>Intelegand ca in seara acea nu va fi nimic, m-am intors si am adormit.
>In ziua urmatoare l-am sunat pe seful meu si mi-am luat o zi libera, ca sa petrec timpul cu ea.
>Am luat masa afara, iar apoi am dus-o intr-un centru comercial mare la sectiunea cu haine de dama. Am insotit-o pana ce ea a probat cateva costume scumpe.
>Nu a putut sa se hotareasca ce sa aleaga, astfel ca am zis sa le luam pe toate.
>A vrut si pantofi, care sa se asorteze cu costumele, astfel ca i-am zis sa aleaga cate o pereche pentru fiecare costum. Am ajuns si la sectiunea cu bijuterii, unde i-am luat cercei cu briliante.
>Ce sa va zic … era tare entuziazmata. Precis s-a gandit ca sunt la un pas faliment.
>Am crezut ca ma pune la proba cand a cerut sa-i iau si o fustita de tenis desi nu a jucat tenis niciodata…
>- Da, sigur, iubita.
>Aproape ca era in extaz. Zambindu-mi, in sfarsit a zis:
>- Cred ca asta ar fi totul… Putem merge sa platim la casa.
>Eu, abia m-am abtinut cand i-am zis:
>- Nu pot acuma, nu sunt dispus.
>Fata i-a devenit palida, falca i-a “cazut” si a zis:
>- Cum ?!?!
>- Am vrut numai sa tii aceste lucrurile in brate ceva timp … Tu pur si simplu nu intelegi problemele mele financiare pe care le am ca barbat, ca sa fiu in stare sa indeplinesc nevoile tale pe care le ai ca femeie ?
>Si tocmai atunci cand privirea ei s-a oprit asupra mea ca si cum ar fi vrut sa ma omoare, am adaugat:
>- Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt ????

Dear God,

So far, this year you have taken away my favourite dancer, Michael Jackson, my favourite actor, Patrick Swayze and my favourite actress, Farah Fawcett.
Just for your info, my favourite politician is Mircea Geoana.

Regards,
me

De cele mai multe ori in viata ne trezim confuzi atunci cand trebuie sa facem anumite alegeri. Starile de confuzie, tind catre agitatie, stress si panica. Obisnuinta si comoditatea rutinei ne ofera comfortul de a nu face prea mult efort mental planificandu-ne anumite actiuni. Personal urasc schimbarile bruste, neplanificate. Confuzia este atat de mare, incat nu pot judeca limpede ce anume am de facut. Imi vine sa-mi intind mainile catre cineva si sa spun: maaam’, ce trebuie sa fac acum? poti sa ma ajuti?

Dar cand nu-i nimeni pe langa mine? Traiesc intr-o confuzie totala …. Sper sa treaca repede !!!

Se intampla uneori, sa imi dau seamna de propria-mi ignoranta, iar atunci, ma bucur ca totusi am momente in care sa mai si realizez. Una dintre marile mele ignorante este utilitatea urechilor.  Atentia pe care o acord urechilor se divide in procente: 35% estetic ( agatarea cerceilor este ritual zilnic ), 35% igienic si alte 20% din punct de vedere din punct de vedere utilitar, precum indesarea cu forta a minicastilor.  Din cand in cand, imi folosesc cele 10 procente ramase, acoperindu-mi urechile cu palmele, atunci cand auzul devine o trauma.  Astfel, petrec momente contempland despre marimea sau anatomia lor, rotunjimea sau simetria lor.  Numai mama si cu mine stim cat s-a contribuit la forma lor prin ”corectiile” aplicate urechilor mele atat de frumusele azi.  Cand nu aud , imi ascult gandurile.  Pot gasi un strop de fericire, satisfactie si placere. Realizez cat sunt de ignoranta deoarece fac asta numai in proportie de 10%. Daca as face acest lucru mai des, nu as mai avea motive sa ma plang de nimic; de ambalarea la maxim al motorului yamaha al vecinului meu, de apa ce vesnic curge la bazinul de la toaleta, de conversatiile telefonice interminabile ale vecinei mele cu debit verbal de origine dominicana, de ritualurile islamice ale celuilalt vecin, de discutiile de cinci parale la adresa unuia si altuia, barfe, intrigi, etc. Acoperindu-mi urechile sa nu mai aud,  ma descopar in propria-mi tacere cu ale mele bune si rele.  Imi acopar urechile cand auzul devine o trauma; dar unde-i pana la urma adevarata trauma ce doare? atunci cand te feresti sa auzi din afara sau din interior?

Am vazut pe blogul Mihaelei Chelaru  urmatorul clip, pe care imi permit sa-l public la randul meu.  Poate in felul acesta si Raul va pricepe ca viata se poate trai si altfel decat vesnic a te plange de ceea ce nu-ti place, anume inconjurandu-te de ceea ce-ti place.

Dansatorii de mai jos sunt complet  lipsiti de auz…..

Am emotii mari pentru zborul de maine, Amsterdam-Bucuresti. Normal ca nu am dormit de trei zile, normal ca nu am mancat, cam tot de atatea zile, normal ca nu stiu pe unde imi sunt actele, cheile, biletele, normal ca traiesc un cosmar, normal ca panica, deja instalata, imi creaza tot discomfortul necesar. Vorbeam zilele trecute despre atacurile de panica provocate de acrofobie si zborurile cu avionul, iar persoana respectiva imi spune zambind:
”Frica de inaltime este fobie. Fobiile sunt boli psihice, tratabile cu ajutorul medicilor specialisti. Frica de zbor este inclinatia catre fatalism, in situatiile in care nu ai putere de discernamant.”

Asa am aflat ca nu sufar numai de o fobie, ci deja am doua probleme care se suprapun. Cel mai tragic este faptul ca realizez cat de stupid reactionez, cu toate acestea, nu reusesc sa ma controlez. Frica, este o reacţie absolut normală a psihicului nostru la situaţiile periculoase în care ne aflăm. Este o stare de prudenţă, care vine din instinctul de conservare. Am incercat metode diverse pentru a evita atacurile de panica, dar am ajuns la o concluzie: ori mai bine nu mai zbor (ceea ce mi-ar aduce o serie de dezavantaje majore) ori incep a ma trata serios, ceea ce inseamna o multime de timp si bani . Daca mai stiti si alte solutii, va sunt recunoscatoare. Pana maine, o sa-mi conturez propriul style de manechiura, efectuata cu incisivii din dotare.

Azi e forfota mare. Toata lumea se suceste, se ameteste, sunt toti liberi, isi tund iarba, isi aranjeaza florile, fac cumparaturi, vorbesc tare, canta, fluiera, toata lumea parca a inviat azi, precum paienjenii dupa o iarna apriga. Weekendul acesta este sarbatoarea pastelui catolic, prilej de bucurie pentru fiecare, motiv de vizite, cadouri, betii, etc.

Azi, imi suna la usa o tanara simpatica, tinand de mana o fetita de doi, sau trei anisori. Vorbeste bine dutch. Cu un zambet pana la urechi si ochi piosi imi cere 10 euro donatie pentru o constructie de orfelinat. Din instinct zambesc si spun ca nu ma intereseaza, obisnuita cu sistemul de cersit romanesc, dar dupa ce deja spun: ”imi pare rau, poate vecinii mei sunt mai intelegatori”, imi trece prin cap ca ceva nu-i in regula; aici nimeni nu-ti suna la usa sa-ti ceara bani fara un formular de completat, fara sa-ti vanda ceva pentru intr-ajutorare, fara o legitamtie care sa ateste calitatea lor de a cere donatii; Intreb de unde este si imi raspunde: ”din Romania”. Normal, devin interesata si realizez ca incepe sa-mi urce sangele in cap de furie. O intreb la ce fundatie adera si cine sprijina colecta de bani, dar deja tanara se eschiveaza si da sa plece. Atunci ii spun direct in romaneste ca ii dau dublu daca imi spala si mie geamurile, ca de, munca e de apreciat, cersitul e de condamat. In timp ce se indeparteaza tarand micuta fetita de mana, ma injura: ”mortii tai de romanca jegoasa care esti”. Nu ezit, pun mana pe telefon, sun politia. In acest timp, tanara, fara nici o jena, suna pe la usile vecinilor, vanzand gogosi despre intentii efemere de constructii de orfelinate. Vecinii naivi, zambesc larg, mangaie copila si ii indeasa bani in mana tinerei. Incepe sa se indeparteze si mi-e teama ca patrula va ajunge prea tarziu. Mai fac un apel, dar apar si doi politisti pe bicicleta. Indignata, povestesc cele intamplate si arat directia in care eventual o mai pot gasi pe presupusa.

Pai, de aia nu va vrea statul Olandez cu drepturi depline in UE. In ultimii doi ani de zile, Netherlands a sarit cu planuri de investitie in Romania, au venit cu proiecte de refacere a canalizarilor si drumurilor, politica romaneasca le-a inchis usa in nas spunandu-le ca sunt corporatii romanesti care pot face acelasi lucru cu cheltuiala mai mica, corporatii care evident au castigat si licitatiile pentru lucrari. Orice incercare de investitie olandeza si-a primit refuz. Acum marile corporatii romanesti, castigatoare ale licitatiilor de lucrari, asteapta fonduri finaciare, pentru ca, normal, fondurile pentru lucrari, deja sunt papate si cheltuite in scopuri numai de ei stiute. Si cui cereti acum bani? La astia pe care i-ati tratat cu sictir cand au venit sa va ceara sa munceasca pentru voi? Adica, nu-mi veni tu mie sa-mi muncesti si sa sa-mi cer sa te platesc, mai bine da-mi bani ca stiu eu ce am de facut. Smecherie mare dom’ne!!!

Desi era prevazut ca incepand din ianuarie 2009, Romania si Bulgaria sa poata fi acceptata pe piata de munca olandeza, iar acest lucru s-a amanat sase luni, pe motiv de ”criza economica si protejarea mainii de lucru autohtone, ei bine, iata, dupa cele sase luni, au spus oficial, clar si vehement: ”pana in 2011 Romania si Bulgaria nu este acceptata cu drepturi depline in alianta europeana”. Va mirati? Eu nu. Se spune cam asa, arata-mi cu cine te intovarasesti ca sa-ti spun cine esti. Ei nu se incurca cu o clasa politica neserioasa si profitoare, cu o mafie puturoasa si cersetoare. Ei spun NU, si au dreptate.
Nici nu stiti voi cat e de trist sa pleci nasul in pamant pentru ca ti-e rusine.

Cand foamea te razbeste, pui mana pe orice si repejor iti prepari papa bun sa nu lesine stomacul de foame. M-a lovit o pofta de spanac cu oua ochiuri, drept pentru care nu stau mult pe ganduri, fur doua oua din frigider, fara mila si ezitare le crap de marginea tigaii incinse si dau drumul continutului in tigaie. Woooooow, primul ou se revarsa oferindu-mi prilejul de a admira cele doua simpatice galbenusuri.Tip prin casa: ura, mananc gemene la masa!!! Sparg al doilea ou si stupoare: doua galbenusuri si la acesta. Am depasit amuzamentul, am trecut la figura uimire iar, dupa cate secunde deja eram incruntata. Repede poza la oua, timp in care realizez ca in tigaia mea se prajesc 4 viitori pui de gaina si realizez progresul industriei alimentare. Imi arunc ochii pe cofrajul micut roz, pe care trona o eticheta viu colorata, atractiva ”6 Mega oua”. Faptul ca am nimerit un ou dublu, nu e nicidecum o intamplare, produsul este deja conceput cu ideea de a fi mutant. Specifica domniile sale pe eticheta ca oul ca si aliment contine vitaminele A si D.
NO BULSHIT!!!
Poate ouale de la o mamaie de prin Romania, satul din cucuietii din deal (neatins de presupusa gripa aviara) a carei gaina se indoapa cu graunte sanatoase de porumb, cu siguranta acele oua isi au necesarul de vitamine si proteine, dar ouale acestea, produsul de laborator, injectat cu aditivi chimici, special pentru a crea productie in masa pentru industria alimenta, imi suna mai degraba a produs cancerigen bun de trecut pe lista genocidului industrializarii.
In Olanada, dat fiind faptul ca normele uniunii europene au spulberat orice tentativa a taranilor de a deveni mici producatori, alimentele toate sunt 100% produsul noii tehnologii alimentare, distribuite in super mega supermarcheturi, succesul comercial ce imbogateste cateva corporatii. In Olanda, 70% din motivul deceselor nu sunt atat bolile cardiovasculare sau accidentele auto, ci CANCERUL. Oare de ce?
Pofta buna dragii mei, eu am renuntat la spanacul meu, cu oua duble si ma gandesc serios sa emigraz in Antille sa pap alge de mare )

Ca oricare femeie ce se respecta,  ”pitipoanca” (ca sa nu mai ocolim termenul care va place la nebunie) ador sa-mi petrec timpul liber la un solar, plus un masaj, poate si putin bubble bath, sauna, piscina, spa, etc. Problema mea numarul unu este lipsa timpului necesar. Weekendul trecut insa, mi-am ignorat toate prioritatile si am zis: 8 ore in spa, asa merit !!! Normal ca e mai distractiv daca suni si o amica, un amic, pe cineva, macar un vecin, iar daca nici acesta nu e disponibil, macar un caine, o pisica, un hamster caruia sa-i pui pamponele si sa-l imbraci in bikini roz si fuga la spa, pana nu se raceste sauna.
Exagerez, evident.
Mi-am luat boy-ul de manuta si am zis noi sa incercam o sauna noua. Acum la naiba, trebuie sa va explic ce numesc olandezii SAUNA !!! Este locul in care toata populatia, fara complexe si inhibitii de orice natura, apare dezbracata si se plimba prin tot complexul, din solar in piscina, in infrarosii, in sauna in jacuzzi, in menthol bath, in aloe vera bath, in vibromasaj bath, in dusuri alternative, mai serveste si o cafea sau un martini cu maslina, mai schimba doua vorbe, mai citeste trei capitole dintr-o carte, mai socializeaza, mai cere si un masaj, mai adauga pe lista si o impachetare in parafina, si toate acestea se intampla pe parcursul unei zile intregi, NUD. Adica asa cum te-a facut mama natura, tu cu ouale tale sau tu cu nurii in vant. Se plateste intrarea ( 20 euro pret care include balacirea in toate piscinele cu toate ierburile, la toate temperaturile, cu toti bulbucii sau fara, piscine care sunt in numar de 6 pana la 30, depinde cat de renumit este complexul; solarul, masajul, impachetarile cu parafina, masa si bautura se platesc separat ). Turistii profita din plin de farmecul bailor nudiste din Amsterdam.
Prima oara cand am vazut un astfel de loc am taiat-o acasa rapid; am zis: eu nu ma dezbrac in fata tuturor nici sa ma picati cu ceara, si nici nu vreau sa am parte in fata ochilor de toate dimensiunile de tate, pasarici, oua sau carnati cu sau fara par pubian, bleaaaaaaaaaaaaaaaahhhhh. Dar cum 750.000 de localnici vad lucrul acesta perfect normal , am zis ca hai sa fie si un lup mancat de oaie.  In timp am priceput ca acest lucru nu are nici legatura cu sexualitatea. Emanciparea conceptiilor olanze spun ca sexualitatea se exprima prin sentimente nu vizual.  Din punctul lor de vedere tu ai o problema daca te excita nuditatea, iar acesta nu e problema lor; adica ” Esti frustrat ??? Iti lipseste??? E deschis non stop pe Red Light District, sau inchide-te in WC, rezolva-te, nu ne plictisi pe noi cu tampeniile tale”. Si in fine dupa anisori buni am ajuns sa recunosc, au dreptate.

Eeeehhh, dar weekendul asta lucrurile au luat o intorsatura neobisnuita. Se pare, limita intelegerii mele vis-a-vis de  libertatea de exprimare a individului, a fost depasita categoric. Cum spuneam, am ales o locatie noua, un orasel micut din imediata vecinatate a Amsterdamului.  Am amutit pe loc cand am vazut in complex alergand incolo, incoace o multime de copiii. Uimita am intrebat: este permis accesul copiilor? Nu-mi venea sa cred ochilor:  fetite si baietei de sase, zece anisori alergau si radeau, balacindu-se printre toate organele genitale din lume, de toate marimile, culorile si natiile. Am intepenit si intr-o fractiune de secunda am gandit: cat de pervers trebuie sa fii, sa poti ignora inocenta virgina, si sa te plimbi in ouale goale prin fata unei copile de 12 ani nuda si ea, precum mamica si taticul ei, care schimba o vorba cu bunica si bunicul, evident nud si ei. Deja la a doua secunda am reusit doar sa articulez: ”Hai acasa!!!  Acum !!!”.  Sincer, oricat de mult as dori sa inteleg mentalitatea lor libertina, cu tarie sustin ca un copil de 12 ani trebuie sa isi pastreze frumusetea naivitatii, iar cei care nu le respecta acest drept ar trebui sa raspunda penal, fie ei parinti sau bunici.

Da’ zambeste dracului putin, ca risti sa mori sufocat de aroganta

In ultimile zile mai toate blogurile vorbesc despre fericire, tratand subiectul cu aroganta specifica oamenilor frustrati. Ma amuza sa vad cum exigentele unora, pun cuvantul fericire pe seama dobitocilor, incultilor, femeilor care aspira la elementarul sentiment de fericire. Pai cum sa fi fericit, daca gandesti precum vede calul in fata ochilor sai? Nu gandesti nici stanga nici dreapta??? Hai sa ne fortam putin sa intelegem ce naiba inseamna fericire.
Fericirea este sentimentul pe care un om normal, lucid psihic (excludem ”weed smokers”, ei triseaza ) il dobandeste in urma satisfacerii necesitatilor personale. Daca simti sete, cauti disperat apa, esti fericit atunci cand bei apa si iti satisfaci nevoia. Daca iti vine sa faci treaba aceea urat mirositoare, dar esti constipat, apare o insatisfactie; cand in cele din urma reusesti sa iti satisfaci necesitatea, te simti fericit. Cum arati dupa ejaculare/orgasm? FE-RI-CIT !!! Nevoi sunt multe, si multe dintre nevoile noastre sunt satisfacute, dar cati dintre noi apreciaza satisfacerea nevoilor pentru a se simti fericiti? Exigentele unora sunt mult mai ridicate. Majoritatea oamenilor, in timp ce simt sete si isi satisfac nevoia de a bea apa, se gandesc in schimb, cat de bine ar fi o partida de sex. Astfel, creierul este preocupat cu o alta necesitate, aceea sexuala, ignorand satisfacerea necesitatii de a-si fi potolit setea. Aceasta persoana, ignora pur si simplu o satisfactie, concentrandu-se catre o insatisfactie. Normal ca frustratul sexual nu se va simti fericit band apa; defapt, el nu va simti fericire in veci, pentru ca atunci cand va face sex, probabil se va gandi ca ii este sete si are nevoie sa bea apa, duuuuuuuuuuuuuuhhhhhhhhhh !!!!!!!!!!!
Normal ca poti fi fericit, conteaza daca stii sa apreciezi nevoile pe care reusesti sa le satisfaci. Oamenii modesti sunt oameni fericiti.
Articol dedicat FRUSTRATILOR de pretutindeni .

Urasc din tot sufletul meu ploile si vanturile din nord. Daca saptamana trecuta, Netherlands arata precum polul nord, un peisaj mirific, scluptat in gheta, saptamana aceasta vremea s-a incalzit, dezghetand apa canalelor, ce nu mai servesc drept patinoare pentru copiii si parintii lor inconstienti; Boschetii, copacii, iarba imi aminteau de picturile facute in scoala cu picul pe cerneala albastra; pe masinile vechi si nefolosite inghetasera panzele de paianjen ramase inca din toamna. era un tablou linistit, senin, tacut, parca fara viata. Nu mai avem rate, nu mai sunt mierle, nici stancute; au disparut subit pana si ciorile iar pescarusii si porumbeii s-au mutat in centrul orasului unde, fura cu tupeu, cartofi prajiti de la McDonals sau alte fast food-uri. Acum peisajul a revenit la normal, ploi lungi, reci, cu picaturi marunte, balti, vant, apa cat cuprinde, peste tot siroieste apa; orice ai atinge este ud si rece. Lumea se fereste sa mearga cu biciletele, aglomerand metrourile. Nu putine sunt cazurile in care o rafala de vant te zboara cu tot cu bicicleta. Am vazut masini ramanand fara portiere, geamurile cladirilor se trantesc, se sparg si zboara aiurea prin aer, umbrele, esarfe, sepci, pungi, hartii, ziare, gunoaie… e un vacarm cumplit. Desi m-am obisnuit cu starea vremii, asta nu inseamna ca imi si place: o urasc din tot sufletul meu !!!
Dimineata, in drum spre munca, am cazut de doua ori (cica ma marit ) nici n-am reusit sa cobor bine din tramvai si deja ma tavalea o rafala de vant. Un pic mai tarziu, imi feream fata de pungile jegoase zburatoare, si n-am vazut o bordura, drept pentru care am picat iar. Am ajuns la munca uda si murdara, din cap pana in picioare.
Si totusi, din pricina vanturilor astora, platesc factura la energie electrica atat de putin…
Manifest o stare depresiva, dorinta de hibernare, lipsa de creativitate, lene, ceea ce cred ca se va trata cu doua zile de concendiu, in care sa nu ma misc din pat. Sa stau la caldurica si sa dooooooooorm cat e ziua si noaptea de lunga.

Sa incepem frumos si politicos cu ”bine v-am regasit si in 2009”. Din punctul meu de vedere, nimic nu s-a schimbat fata de 2008, decat ceva grame in plus la greutatea-mi corporala. S-ar fi pututut schimba ceva, si anume respectarea conditiilor de integrare in UE a cetatenilor romani, una dintre ele privind libertatea legala de munca pe teritoriul olandez incepand cu ianuarie 2009. Din pacate. si-au luat criza financiara in brate drept motiv, si promit o amanare de 6 luni. In fine, daca vreti sa munciti in Olanda normal ca se poate, atat timp cat stii cum sa aplici legea muncii; doritorii de informatii sa ma contacteze, adresa de email la pagina de contact.
Azi scriu despre altceva, nu despre dreptul de munca in Olanda al cetatenilor romani, anume: ce debiteaza mintile oamenilor de la un joint aprins in fata casei, in timp ce arunca in aer kilograme de artificii si deschide sticle de sampanie fara numar, fara numar …si nu pentru ca am fi avut apetit la sampanie ci pentru ca reuseam sa dam cu picioarele in sticlele care se rasturnau si inevitabil se goleau….
Pornind de la banalul ”gelukkig nieuw jaar” (happy new year), se ajunge la ….”ce-mi lipseste incat sa nu ma simt fericit” pana la …..”de ce ne uram fericire”, ….”ce este fericirea” si deja dupa multe alte joint-uri, pana si artificiile aruncate in aer au culoarea fericirii, simbolizand armonia divina a bunatatii sufletesti duuuh ??? Care dintre voi sunteti in ceata??? Nefumatoare fiind, aflata printre prietenii mei ganditori si filozofi ce contemplau puritatea fericirii, m-am simtit nu in ceata, ci inconjurata de un abur de nepatruns al ignorantei mele fata de inteleptii antropologi, incepand de la Socrate, Plato si Aristotle pana la contemporanul Levi Strauss. Si pentru ca de fel sunt un om deschis, fericit si fara sa-mi aprind ierburile naturii ca sa invoc inteleptii lumii sa-mi explic ce este fericirea, m-am gasit cu o intrebare ce le-a taiat cheful si de artificii, si de baut si de fumat : ce te poate face mai fericit pe lume decat formele fundurilor bombate inghesuite cu forta in jeans marca Levi Strauss?? apoi dupa numai o secunda m-a trezit intreband: ”Apropo, ce legatura are batranelul Claude Levi Strauss cu marca de jeans care-i poarta numele”???? Avand in vedere ca nu am primit nici un raspuns satisfacator de la grupul petrecareti, care au ajuns la concluzia ca eram mai high decat ei, arunc intrebarea mai departe, poate, poate gasesc totusi un raspuns; nu de alta dar de doua zile se dezbate aprig enigma aceasta, dupa ce am stricat frumusete de petrecere de revelion ) .
Sper ca v-au placut artificiile noastre. Pup pa pa !!