So far, this year you have taken away my favourite dancer, Michael Jackson, my favourite actor, Patrick Swayze and my favourite actress, Farah Fawcett.
Just for your info, my favourite politician is Mircea Geoana.

Regards,
me

TOP 200 al celor mai prestigioase universitati pe anul 2009.

Ma intreb in ce fel de pozitie se mai afla invatamantul universitar romanesc in ultimele doua decenii.

Dar cand nu-i nimeni pe langa mine? Traiesc intr-o confuzie totala …. Sper sa treaca repede !!!

Doi pustani, cu ghiozdane in spinare si cu ochii carpiti de somn, incercau cu disperare sa agate o fata, care ii sfida, parand pierduta in muzica MP3-ului sau. Plictisiti sa tot insiste cu complimente si glumite inocente, baietii incep sa vorbeasca intre ei:
”Pacat ca nu vrea sa vorbeasca cu mine, nici nu stie ce pierde, ar fi pututut afla cum isi poate schimba culoarea ochilor” Ca prin minune, fata il priveste, zambeste gales si ii cere acestuia sa-i impartaseasca secretul. Pe ton sarcastic, acesta ii raspunde: ”Sperma iti face ochii rosii, vrei sa vezi?”

Stiu, suna vulgar, dar nu m-am putut abtine sa nu rad.

Am descoperit un documentar fascinant despre existenta unei lumi subterane, o existenta ascunsa de lumina soarelui si de ochiul vigilent al legii, aflata la temelia marilor metropole ale lumii. Am urmarit cu gura cascata, un Chicago underground, construit de Al Capone: tunele secrete, hoteluri si camere destinate petrecerilor desfranate, cazinouri ascunse , jocuri ilicite, fabricarea si transportul de whisky, fara taxe si avize, droguri si armament, un alt imens Chicago subteran, unde renumiti interlopi dispareau ”accidental” din viata cotidiana, traind bine merci, intr-o lume in care nu era necesar sa-si faca griji pentru plata sau neplata impozitelor.

Tot asa am aflat si despre Parisul underground, care in mod inexplicabil isi sustine temeliile pe o structura formata din oseminte umane. Si aici canale secrete ce comunicau cu locatii importante de pe teritoriul Frantei, urme de activitati ilicite, adunari in secret ale reprezentantilor doctrinelor religioase, oameni politici, laboratoare sustinute din fonduri colosale, ascunzatori si temnite. Nici nu va descriu ce a putut sa construiasca underground Hitler in Berlin, ce adaposteste Roma, Palermo, Sicilia. Am pierdut nopti si zile, urmarit dedesubturile Iranului, Egiptului , Indiei, asa cum pierdeam vremea citind povestile Sherezadei cand eram micuta. Nu am vazut inca ce se adaposteste pe sub Bucuresti, dar acolo deja nici nu mai isi are sens efortul de a se ascunde ceva.

Gazda productiei este un tip simpatic, pasionat de calatoriile in jurul pamantului ale lui Jules Verne, pe numele sau Don Wildman, original din South Jersey. The History Channel prezinta serialul pe sezoane, 1, 2 si 3, denumite CITIES OF THE UNDERWORLD. Mesteri cu downlaud-ul sunteti voi in tara voastra, asa ca va rog daca cunoasteti linkuri, postatile pentru ai ajuta si pe altii sa gaseasca documentarul mai usor.

La numai cateva zile au aparut si doua oua.  Hraneam  pasarea in speranta ca aceasta nu va fi nevoita sa-si lase ouale in frig, in cautare de hrana. Mai mult de atat, pandeam zgomotele stranii si saream ca arsa cand banuiam prezenta corbilor sau a gaitelor,  indepartandu-i. In urma cu o saptamana am gasit coji imprastiate bucatele pe toata terasa si m-am uitat speriata catre cuib, crezand ca ousoarele au fost servite la micul dejun de cine stie ce vietate;  dar acolo se aflau doi puiuti micuti, urati cu puf galben. Odata cu aparitia puisorilor  s-a schimbat si vremea.   Satula pana peste cap de curatarea gainatului, speram ca in cel mult doua, trei saptamani acestia vor fi suficient de maricei sa-si ia zborul.

Micutii devenisera subiect important in noul meu proiect foto.  Parca cu fiecare zi aveau mai multe pene, aratau diferit si cresteau vazand cu ochiii. Cu cateva zile in urma, vremea urata  a curmat viata unuia.  Am intervenit in ”treaba naturii” , luand trupusorul din cuib, pentru a nu-l lasa sa se imputa, alaturi de celalat puisor supravietuitor.  Cati dintre voi ati auzit o turturica tanguindu-se?  Speram ca cel de-al doilea sa aibe sanse mai mari acum, dar nu a fost sa fie.  Ieri am gasit in cuib o turturica bezmetica ce scotea sunete stranii.  Am plans cand mi-am dat seama ca mica aratare nu mai misca.  M-a impresionat teribil sa vad ca instinctul matern nu se dezminte nici macar la o pasare. Incercam sa o ademenesc cu boabe, departe de cuib, pentru a putea lua toata mizeria de acolo si ea nimic, insista sa stea pe cuib, sa tina de cald fapturii fara viata. Am gonit-o si am luat cuibul cu totul. Azi dimineata, aceeasi turturica, sta zgribulita printre florile mele si tare imi e ca nici nu va pleca curand.

Orice aratare sufera in felul ei.

Bravo lor si multumesc frumos

Am vazut pe blogul Mihaelei Chelaru  urmatorul clip, pe care imi permit sa-l public la randul meu.  Poate in felul acesta si Raul va pricepe ca viata se poate trai si altfel decat vesnic a te plange de ceea ce nu-ti place, anume inconjurandu-te de ceea ce-ti place.

Dansatorii de mai jos sunt complet  lipsiti de auz…..

Spuneam articolul precedend ca am sa pomenesc despre elefanteii din Amsterdam. Nici mai mult, nici mai putin de 100 de elefantei se gasesc imprastiati prin tot orasul, inveselind starea de spirit a micilor si marilor artisti, care se intrec in talent si imaginatie, decorand simpaticele exponate in fel si chip.  Parada elefanteilor se va desfasura pana in noiembrie 2009, cand este planuita vanzarea acestora sub forma de licitatie. Sumele obtinute  vor fi trimise drept donatie, asociatiei Elephant Family.

http://www.elephantparade.com/home/

12►

In anumite conceptii, valoare capata orice obiect sau serviciu comercializat, deoarece aprecierea valorii apare in functie de pret; restul e nesemnicativ, lipsit de valoare, neapreciat !?! Pai, din acest motiv, nici viata nu are valoare si e lipsita de calitate, pentru ca nefiind un pret pe viata, aceasta nu este apreciata; Valoarea apare atunci cand aprecierea este atat de mare incat nu-i poti agata un pret.  Aprecierea valorii este masurata in satisfactie nu in bani. Deci cum spuneam, inca se mai poate schimba ceva, pornind de la un ”mic nimic” creat si apreciat, caruia numai tu ii poti da valoare.

Asa am aflat ca nu sufar numai de o fobie, ci deja am doua probleme care se suprapun. Cel mai tragic este faptul ca realizez cat de stupid reactionez, cu toate acestea, nu reusesc sa ma controlez. Frica, este o reacţie absolut normală a psihicului nostru la situaţiile periculoase în care ne aflăm. Este o stare de prudenţă, care vine din instinctul de conservare. Am incercat metode diverse pentru a evita atacurile de panica, dar am ajuns la o concluzie: ori mai bine nu mai zbor (ceea ce mi-ar aduce o serie de dezavantaje majore) ori incep a ma trata serios, ceea ce inseamna o multime de timp si bani . Daca mai stiti si alte solutii, va sunt recunoscatoare. Pana maine, o sa-mi conturez propriul style de manechiura, efectuata cu incisivii din dotare.

Nu stiu cum o duceti voi, dar mie chiar incepe sa-mi placa viata pe care o duc. M-am obisnuit cu mirosurile, am inceput sa mananc……daca vezi ce casa mi-am tras, mori de necaz. Cel mai delicios lucru de pe lumea asta, sunt degete stapanei mele…..hmmm, nu ma pot abtine sa nu musc din ele. M-am prins ce e cu ochiul ala mare si negru: face click, ma orbeste cu o lumina puternica si brusc apare o prajitura in forma de banana. Ce tehnologie, frate !!!
Dar tot nu ma simt impacat cu un lucru: ce nume e ala, ”Pitzu”? Pai, am eu fata de cocalar, sa ma cheme pitzu? Serios acu’, zi tu, e normal? De ce nu Jesper, sau Chip, sau Samurai, chiar si Joel suna mai bine, dar Pitzu, zau asa !!! Ma zgaraie pe ureche cand aud prin somn, in cele mai frumoase vise ale mele, cu alune si nuci….. ”Pitzu, Pitzulica, hai la mama Pitzu, Pitzu” ….. uffff, cred ca am prins si un tic nervos, imi tremura piciorul drept cand aud ”Pitzu” !!! Va rog eu frumos, sariti gramada pe asta cu degete delicioase, faceti ceva, sa nu ma mai strige asa ca dau in Parkinson…HEEEELLLP !!!

Lumina ma orbeste si urlu si mai tare, dar nu mai simt nici o durere; si nici palmele nu-mi mai sunt lipicioase; si nici frig nu e, si nu sunt ghemuita. Sunt uda, din cap pana in picioare, si confuza. Privesc speriata de jur imprejur, si incep sa-mi dau seama ca dormeam, am visat si m-am trezit urland. Ma trece o necesitate fiziologica, si ma dau jos din pat cu intentia de a ma indrepta catre toaleta, dar, parca un sunet imi atrage atentia. Intorc usor capul, cu teama parca, si dau cu ochii de oglinda ce-mi reflecta chipul si urlu cat ma tin plamanii. Orbitele imi erau goale si sangerande, iar ochii imi atarnau pe langa obraji spunzurati de terminatiile nervoase.

Asta patiti si voi daca va uitati la filme de groaza in mijlocul noptii. Bine, in cazul vostru pot fi stirile de la ora cinci, sapte, zece, sau whatever… Nici nu ma mir ca bietul Pitzu nu vrea sa iasa din cotlonul sau, pentru a da cu ochii de mine.

Anul acesta, ziua reginei nu a mai fost un motiv de veselie cum ne obisnuiseram. Anul acesta, un zdruncinat mintal, s-a gandit sa petreaca cu sange si tipete si urlele, aducand durerea si groza in randurile multimii din Apeldoorn. Noi, cei din Amsterdam, am aflat de tragede prin anunturile postate pe bannerele situate in intesectii. Concerte suspendate, manifestari care nu au mai avut loc, tristete si decibeli cu tonalitate joasa in semn de respect pentru victime. Cu toate acestea, nimeni nu s-a oprit din baut. Las imaginile sa vorbeasca de la sine:

Link-uri externe: Queensday 2009 ; Curtea Royala; Koninginnedag

Pentru cei care nu s-au plictisit de peripetiile mele cu camera, va invit sa apasati un clic si AICI

-la promenada cu masinuta, fie ca e Lamborghini Diablo, or maybe a Lotus Elise:

-cu tenesii in sac si desculti, pe motiv sa nu se imputa picioarele de transpiratie:

-preparandu-si ceva blunt (trabuc cu weed):

-la iarba verde, in parc, cu o bere, o carte de joc, o vecina vorbareata, cu catelul, cu scaunul ( sa nu faci blugii verzi pe fund ), fara frica de amenzi pentru incalcarea spatiului verde )

-inghesuindu-se pe stradutele de pe Red Light District:

-sau la promenada cu iubitul, sfidand privirile tinerilor marocani. ( acum, trebuie sa va explic ce reprezinta drapelul in culorile curcubeului, aflat in partea dreapta, postat la intrarea unui club privat din zona: steagul curcubeu, simbolizeaza ideea de speranta si pace a populatiei gay, iar in locul cu pricina, este un club privat, transexual streaptease. )

Probabil ca mai sunt multe de vazut prin oras, dar m-a razbit foamea, drept pentru care, tin directia casa; mai e si maine o zi. Pe curand !

Azi, imi suna la usa o tanara simpatica, tinand de mana o fetita de doi, sau trei anisori. Vorbeste bine dutch. Cu un zambet pana la urechi si ochi piosi imi cere 10 euro donatie pentru o constructie de orfelinat. Din instinct zambesc si spun ca nu ma intereseaza, obisnuita cu sistemul de cersit romanesc, dar dupa ce deja spun: ”imi pare rau, poate vecinii mei sunt mai intelegatori”, imi trece prin cap ca ceva nu-i in regula; aici nimeni nu-ti suna la usa sa-ti ceara bani fara un formular de completat, fara sa-ti vanda ceva pentru intr-ajutorare, fara o legitamtie care sa ateste calitatea lor de a cere donatii; Intreb de unde este si imi raspunde: ”din Romania”. Normal, devin interesata si realizez ca incepe sa-mi urce sangele in cap de furie. O intreb la ce fundatie adera si cine sprijina colecta de bani, dar deja tanara se eschiveaza si da sa plece. Atunci ii spun direct in romaneste ca ii dau dublu daca imi spala si mie geamurile, ca de, munca e de apreciat, cersitul e de condamat. In timp ce se indeparteaza tarand micuta fetita de mana, ma injura: ”mortii tai de romanca jegoasa care esti”. Nu ezit, pun mana pe telefon, sun politia. In acest timp, tanara, fara nici o jena, suna pe la usile vecinilor, vanzand gogosi despre intentii efemere de constructii de orfelinate. Vecinii naivi, zambesc larg, mangaie copila si ii indeasa bani in mana tinerei. Incepe sa se indeparteze si mi-e teama ca patrula va ajunge prea tarziu. Mai fac un apel, dar apar si doi politisti pe bicicleta. Indignata, povestesc cele intamplate si arat directia in care eventual o mai pot gasi pe presupusa.

Pai, de aia nu va vrea statul Olandez cu drepturi depline in UE. In ultimii doi ani de zile, Netherlands a sarit cu planuri de investitie in Romania, au venit cu proiecte de refacere a canalizarilor si drumurilor, politica romaneasca le-a inchis usa in nas spunandu-le ca sunt corporatii romanesti care pot face acelasi lucru cu cheltuiala mai mica, corporatii care evident au castigat si licitatiile pentru lucrari. Orice incercare de investitie olandeza si-a primit refuz. Acum marile corporatii romanesti, castigatoare ale licitatiilor de lucrari, asteapta fonduri finaciare, pentru ca, normal, fondurile pentru lucrari, deja sunt papate si cheltuite in scopuri numai de ei stiute. Si cui cereti acum bani? La astia pe care i-ati tratat cu sictir cand au venit sa va ceara sa munceasca pentru voi? Adica, nu-mi veni tu mie sa-mi muncesti si sa sa-mi cer sa te platesc, mai bine da-mi bani ca stiu eu ce am de facut. Smecherie mare dom’ne!!!

Desi era prevazut ca incepand din ianuarie 2009, Romania si Bulgaria sa poata fi acceptata pe piata de munca olandeza, iar acest lucru s-a amanat sase luni, pe motiv de ”criza economica si protejarea mainii de lucru autohtone, ei bine, iata, dupa cele sase luni, au spus oficial, clar si vehement: ”pana in 2011 Romania si Bulgaria nu este acceptata cu drepturi depline in alianta europeana”. Va mirati? Eu nu. Se spune cam asa, arata-mi cu cine te intovarasesti ca sa-ti spun cine esti. Ei nu se incurca cu o clasa politica neserioasa si profitoare, cu o mafie puturoasa si cersetoare. Ei spun NU, si au dreptate.
Nici nu stiti voi cat e de trist sa pleci nasul in pamant pentru ca ti-e rusine.

In timp ce va las sa va bucurati de primele fotografii, ma duc sa studiez manualul de instructiuni si sa vedeti voi ce calatorii minunate vom face impreuna. Asta daca mai doriti sa tineti aprope

Diagonal Mar Centre Commercial

Atat cat am vazut in trei zile, Barcelona e minunata. Pacat ca nu cunosc spaniola. Gasesc multe similitudini intre Bucuresti si Barca, intre spaniolii intalniti si romanii bucuresteni. In fata hotelui, pe strada diagonal se afla un mall, identic cu Plaza Romania. Lumea arata si se comporta la fel. Am avut senzatia ca toata Barcelona a iesit sa se recreeze….. in mall: urlete de copii, tineri la agatat, fete la shopping, dudui la manichiura si bronzat, masculi macho cu lanturi groase, blink blink, pinky, flashy flashy, Gucci sau D&G, acorduri muzicale de R&B spaniol, high heels-uri si brand-uri, tablou identic cu pitziponcaneala romaneasca. Dar, sa nu uitam, in metrou, aproape fiecare citeste o carte.

Se cunoaste mana harnica a primariei: spatii verzi, intretinerea curateniei, inclusiv pe Rambla ( aglomerata de turisti dar si deal-eri de ”coka-cola” ), renovarea cladirilor si a statuilor sau sclupturilor, restaurarea catedralelor, seriozitatea transportului in comun. La toate balconasele sau ferestrele de apartamente, terase sau vitrine de magazine, se afla pomisori, boscheti, plante ornamentale, flori, iarba verde.

Am intalnit in scurta mea vizita in Barca, cea mai neagra pisica neagra. Cam slabuta de felul ei, cu blanita matasoasa si privire neprietenoasa; pisicuta a dat semne de violenta fizica la incercarea de a o atinge. Am inteles rapid mesajul ”back off” si am rugat-o sa-mi zambesca la camera. Am reusit sa-i captez aroganta, ca doar, o mica puma ca ea, unde mai pot eu sa gasesc??? Mi-a mai aratat si un profil impecabil, doar doar o ridic la rangul de vedeta. S-a plictisit repede de mica sedinta foto, clar viata de fotomodel nu e pentru pisici aristocrate precum ea.

M-am indopat in fiecare zi cu paella  si am baut sangria.
Cand m-am plictisit de atata orez, am incercat tapas, varietati multiple de preparate din carne sau legume, intalnite si in gastronomia romaneasca. De cele mai multe ori, amestecam cateva sortimente pe o singura farfurie, dand nastere celui mai apetisant fel de mancare. ) Normal ca nu se face asa, dar cui ii pasa? Ma omoara formalismul oamenilor care, vizibil se screm sa fie simpatici si politicosi.

Mozaicul, pe care anterior il credeam specific culturii mulsumane, m-a surprins in mod placut in Barcelona. Aproape orice se poate confectiona in mozaic. Am avut placerea sa admir o splendoare de scuter Vespa, decorat mozaical in cele mai stridente culori . Mi-am cumparat ca suvenir un taur fioros, din material ceramic, negru lucios, dotat din plin cu toate cele trebuitoare unui taur, un kici simbolic, ce-mi va decora etajera din toaleta, cu arome si saruri de baie

Cam atat dupa doar 3 zile de stat prin Barcelona. Poate in viitor, in drumurile mele, voi revedea orasul catalan. Adios amigos.

Am plans mult in avion, plans nervos, insotit de spasme musculare, nervi intinsi la maxim, contractii dureroase, maxilar inclestat. Zborul, a fost unul dintre cele mai odioase zboruri avute pana in prezent. La aterizare ma durea fiecare muschi, fiecare osisor; odata relaxata, am adormit bustean in masina. Urasc zborurile cu avionul !! Home sweet home, si bine am revenit in Amsterdam.

Santa Maria del Mar (Catedrala marii ) LA CATEDRAL DEL MAR
Incepe sa-mi incolteasca in minte ideea ca radacinile gotice pornesc din cultura catalana, evident, mai am multe de vazut si de citit. Simt o mare diferenta intre stilul gotic din Romania, Tarile Nordice, si Barcelona. Detaliile migaloase, gratie barocului italian, nu-l intalnesti in tarile nordice. Nu am apucat sa vad Italia, iar prin Franta am trecut intr-o viteza demna de matrix speed high-tech.

In contradictie cu exteriorul, interiorul pare grandios. Trebuie sa recunosc, in ceea ce priveste cladirile lacasurilor sfinte, sunt muta de admiratie pentru designul arhitectural, materialele folosite, detaliile imbinarilor, decorurile interioare si mobilierele . Urasc blocul de ciment folosit in constructie, probabil de aceea ma simt tampa prin Bucuresti, iar vitraliile stimati oameni buni, nu-mi exprima nici un fel de emotie. Desigur, jocul de culori ma fascineaza, dar la un nivel infantil si atat. Sunt convinsa ca lipsa de educatie culturala isi spune cuvantul. Va las sa va bucurati de imagini.

M-a razbit o foaaaaaaaaaaaaaame, am aterizat intr-un restaurat dragut si m-am indopat cu grill si cartofi prajiti plus salata. Specialitatile tipic catalane promit sa le incerc mai tarziu. Cu stomacul plin, am refuzat categoric sa ma mai preumblu prin metro sa ajung la parcul Guell, prefer sa dau o raita prin muzeele din centru. In fata la Picassa am intalnit o coada ce-mi amintea de vremurile ceausiste cand imi curgeau balele dupa mirosul de banane. Am nimerit la muzeul de ceara, dar si aici o coada lunga cat o zi polara. Intreb unde se afla muzeul Dali si aflu spre disperarea mea ca e la o ora departare de Barcelona. Ma intalnesc cu aceeasi baieti pe Rambla, care, vad eu, nu au reusit sa-si vanda cutiile de cola .
Se insereaza si se face frig. Ma dor picioarele de atata preumblat; hotarasc ca ziua urmatoare sa fac cunostinta cu arhitectul Antoni Gaudi si stilul sau mozaic, recunoscut pentru capodoperele sale, Sagrada Familia, Parcul Guell, Casa Mila . Pupici, vorbim maine.

Ghiciti voi oare, unde ma voi afla eu peste doua zile, in timp ce poate voi munciti cu drag si spor???
Aha, deja mi-am pus la ”pachet” toate camerele si echipamentul IT, pentru micuta mea excursie in Barcelona. Sa speram ca imi cresc aripi pe spate in caz de cine stie ce eroare de pilotaj sau defectiune de zbor. Va las cu bine !